Suntem pe ultima suta de metri spre un nou an universitar. Daca sunteti boboci , sper ca ati intrat la facultatea si specializarea visurilor voastre. Dar daca nu a fost sa fie, nu va descurajati, nu e totul pierdut. Spun asta acum pentru si eu, ca multi altii inaintea mea, nu studiez la facultatea la care imi doream extrem de mult sa intru la final de clasa a 12-a.
M-am gandit ca este cel mai potrivit moment sa va povestesc putin despre cum a decurs aceasta etapa pentru mine,si cu ocazia asta ma veti cunoaste putin mai bine.
Mi-am descoperit afinitatea pentru programare in clasa a 10-a , informatica fiind singura materie care chiar mi-a placut din tot ce am facut in liceu, dar a mai durat aproximativ un an pana sa fiu 100% sigura ca vreau o cariera in acest domeniu. La sfarsitul clasei a 12-a aveam in minte 2 optiuni : Facultatea de Informatica din Iasi si ASE (FEAA) Informatica Economica in Galati.
Eu sunt din Galati, aici m-am nascut si am crescut,astfel incat cea mai convenabila varianta era ASE-ul, dar imi doream nespus de mult sa intru la Iasi. Am decis rapid sa dau examenele de admitere le ambele facultati.
Admiterea la Iasi era si inca este cu examen ,la alegere intre matematica (M1) si informatica(Mate-Info Intensiv). In ciuda faptului ca am terminat mate-info simplu, am decis la inceputul clasei a 12-a sa dau examenul de admitere la info, asumandu-mi responsabilitatea de a recupera tot ce se facea in plus la intensiv intr-un an de pregatire particulara, pregatindu-ma in paralel si pentru BAC.
A trecut repede si clasa a 12-a , a trecut si BAC-ul,si vine primul examen de admitere, la ASE .Examenul era grila, cu 30 de exercitii de matematica, examen pe care l-am trecut neasteptat de bine ,intrand a treia la Informatica Economica.
Dupa acest succes a venit si admiterea la Iasi … si s-a cam stricat treaba :))). Emotiile ,diferenta de cunostinte pe care nu reusisem sa o recuperez complet si concurenta acerba pe locurile de la Iasi au fost factori care mi-au scazut sansele semnificativ ….imi aduc aminte cum incercam sa nu izbucnesc in plans in sala de examen.
In momentul in care s-au afisat rezultatele ,mi-am cautat tematoare numele. M-am gasit pe lista de asteptare,nu am intrat…cel putin nu din prima. 6,75 mi-a fost nota, si desi pare o nota mica, eu sunt mandra ca ,desi am intrat rau de tot in panica in timpul examenului, am reusit sa ma adun suficient cat sa iau o nota decenta. Bineinteles ca am fost foarte suparata si dezamagita de mine ,dar mai aveam speranta de a intra in etapa a doua, dupa ce se mai retrag din dosare.
Dupa o saptamana se afiseaza si listele etapei a doua (undeva la inceputul lunii august) ….tot pe lista de asteptare…
Din acel moment am intrat intr-o stare depresiva pentru vreo doua saptamani , total dezamagita de mine insami , gandindu-ma serios daca mi-am ales bine drumul, daca sunt sau nu suficient de buna pentru acest domeniu. Mi-am revenit greu, dar am avut persoane dragi aprope care m-au consolat si m-au ajutat sa vad si partea plina a paharului.
Dupa acest esec, am ales sa accept infrangerea si sa nu mai sper la vreo sansa la buget. M-am consolat cu ideea si am inceput sa caut optiuni de specializare in Galati :firme de IT la care sa pot lucra dupa facultate, cursuri fizice sau online…
Incetul cu incetul am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine cu ideea de a ramane in Galati , cand in septembrie, cu doua saptamani inainte de a incepe anul, primesc un telefon de la facultatea din Iasi… Etapa a treia de admitere m-a adus pe lista celor admisi pentru Informatica(limba engleza) la taxa. Daca asta s-ar fi intamplat mai devreme as fi acceptat fara sa clipesc, dar in acele circumstante am stiut ca e mai bine sa renunt si sa las locul meu altcuiva. Timpul prea scurt de a-mi retrage dosarul de la Galati, de a-mi cauta chirie in Iasi si de a plati partea din taxa au fost si sunt motive suficiente pentru mine.
Desi parintii mei au fost suparati, poate chiar dezamagiti de mine in acel moment, am stiut ca e cel mai bine asa, si nu regret ca am facut asta. Acum sunt in anul 2 la Informatica Economica , am un job full-time in domeniu si planuri sa ma dezvolt si mai mult. Daca ma intrebati da, ma gandesc ureori cum ar fi fost sa accept acel loc la taxa in Iasi, cum as fi ajuns si ce alte oportunitati as fi avut, dar nu imi regret decizia. In plus , daca chiar o sa imi doresc acest lucru la un moment dat, pot sa fac masteratul la Iasi :).
Imi dau seama ca am povestit mult si ca acest articol va fi destul de lung. Dupa cum se poate observa , aceasta etapa , pentru mine, a fost un carusel de emotii si de ganduri, dar si o experienta din care am avut ce invata.
Daca ti-a placut ce ai citit, distribuie acest articol mai departe, sa-l vada cat mai multi boboci care poate au fost descurajati de o experienta similara. De asemenea nu ezitati sa lasati in sectiunea de comentarii povestile voastre . Pupici!
Bianca Duca 